Dupa ce a dat natere varicozelor ce sa faca


După ce am devenit mamă m-am întrebat adesea dacă voi avea curajul să-i spun fiicei mele adevărul: mi-ar fi plăcut ca nașterea ei să fie altfel. Mi-ar fi plăcut să mă fi simțit mai stăpână, mai puțin singură, mai puțin vinovată.

Nu o bucată de carne care urma să explodeze. Toți oamenii care gravitau în jurul meu în sala de nașteri îmi erau necunoscuți. Asistenta care o înlocuise pe cea de care-mi plăcea, dar care ieșise din tură, îmi spunea că gata, o să fiu mamă. Trebuie să fiu responsabilă.

Copilul are nevoie de mine. Trebuie să mă concentrez și să împing. Am mârâit, pentru că nu puteam să articulez cuvinte. Dacă aș fi putut, probabil aș fi întrebat de ce mă doare atât de tare, deși mi se făcuse anestezie. Aș fi întrebat ce face copilul meu și cât de afectat este după 14 ore de travaliu. Dar tot ce puteam să fac era să urlu.

operaiunea varicleoza pe picioare la barbai

Mă simțeam un animal. Iar cuvintele oamenilor de lângă mine sunau a sentințe și comenzi. A venit apoi vinovăția. Mai împingi o dată și asta este! Nășteam și mă simțeam ca la un examen în care nu fac ce trebuie. Așa a ieșit fiica mea. Au preluat-o rapid asistentele de la neonatologie și eu am rămas uitându-mă la ea. Mi-au spus că e bine, au înfășat-o ca pe o sarma și mi-au apropiat-o de față. Apoi au luat-o în timp ce plângea și mi-a rămas în minte pentru totdeauna sunetul vocii ei puternice care se îndepărta.

Am rămas pe masa pe care am născut fiindcă sângeram, iar medicul care îmi urmărise sarcina a început să-mi coasă perineul. O vedeam nemulțumită și ușor stresată. M-a întrebat de ce sângerez așa mult, pentru că nu reușește să coasă cum trebuie. Am crezut că eram pregătită să nasc natural: citisem numeroase articole despre asta, fusesem la un curs de alăptare, îmi întrebasem medicul cum aș putea să mă pregătesc și-mi răspunsese zâmbind să nu mă duc la cursuri cu moașe, că ele mă vor face să cred că pot naște singură și că, oricum, orice aș citi, în acea zi o să uit tot din cauza durerilor.

Mi s-a părut un plan cam dezlânat pentru nevoia mea de control, dar am decis să am încredere până la capăt în cea pe care o alesesem să-mi monitorizeze sarcina. Recunosc că motivele principale ale încrederii erau faptul că era femeie și de aceeași vârstă cu mine. Nu mi-era frică de durere, de-asta am și ales să nasc natural. Știam că recuperarea este mai ușoară decât după o cezariană, știam că este mai sănătos și pentru mine, și pentru bebeluș. Și mama, și sora mea născuseră așa. Îmi propusesem ca, spre finalul sarcinii, să citesc despre respirație în timpul travaliului și urma să plănuiesc mai multe cu medicul, dar nu am mai apucat să fac nici una, nici alta.

Într-o noapte, undeva între 36 și 37 de săptămâni de sarcină, mi s-a rupt apa. Deși știam ce e de făcut cu un bebeluș, fiindcă mai avusesem grijă de alții încă de când eram adolescentă, primele luni cu fetița mea le-am petrecut plângând.

Plângeam pentru că nu am știut să nasc, că nu știu să alăptez, că nu știu să am grijă de copilul meu. Nu era doar tristețea pe care multe mame o simt după naștere, era ceva din ciocnirea mea cu sistemul medical care mă făcea să simt un eșec.

qigong pentru tratamentul varicozei

Când în prima săptămână acasă m-am trezit gândindu-mă că poate i-ar fi mai bine cu o altă mamă, mi-am dat seama că am nevoie de ajutor. Am citit aproape obsesiv despre nașteri, alăptare, conectarea mamă — nou-născut în primele ore, traume și mai ales despre cum se naște în alte societăți. Să aflu dacă ar fi putut fi într-adevăr altfel.

Susține munca noastră Curând, lecturile de pe telefon, în timp ce fetița îmi dormea pe piept, ajunseseră insuficiente. Pentru că aveam sute de întrebări de pus, acum un an am dupa ce a dat natere varicozelor ce sa faca să documentez cum se naște în România.

Am avut un șoc încă din start, când am aflat că sistemul de nașteri are probleme mult mai grave decât lipsa empatiei medicale. Aproape jumătate dintre nașteri sunt cezariene. Femeile din mediul rural nu ajung la medic în timpul sarcinii, pentru că nu-și permit.

Din Uniunea Europeană, la noi mor cele mai multe femei la naștere și cei mai mulți bebeluși în prima lună după ce au fost născuți. Apoi am vorbit cu zeci de mame, cu mai multă sau mai dupa ce a dat natere varicozelor ce sa faca educație, care au născut în spitale publice sau private, care locuiesc în orașe sau sate.

Știu copii care pana la vârsta de 1 an au primit câte 10 cursuri de antibiotic pentru "ears infection".

Am citit zeci de povestiri pe grupurile online de mame. Am fost la cursuri de naștere și puericultură, de alăptare, ca să cunosc viitorii părinți, întrebările și temerile lor. În maternități am intervievat medici obstetricieni despre cum își văd munca într-un sistem în care pacientele gravide au devenit dependente de ei și în cafenele am intervievat moașe moderne despre cum plănuiesc să lucreze într-un sistem care le interzice independența.

Mi-am pus un halat alb și am observat incognito o naștere într-un spital de stat. Am văzut mame mulgându-se și plângând. Am vorbit cu moașe din Suedia, Anglia și Danemarca. Am participat la conferințe în Parlament, unde s-a dezbătut ce ne lipsește ca să avem un sistem de nașteri egal pentru toată lumea.

Am aflat că am putea naște mai uman în România, mai bine informate, dar ca asta să se întâmple nu e nevoie doar de empatie medicală, ci de multe transformări într-un sistem rigid și improvizat, unde părțile implicate nu se ascultă. Empatie pentru mamă De când locuiesc în București, am fost în 15 spitale de stat, ca pacient și însoțind pe cineva din familie. Am trecut prin multe stări, de la furie la groază, când vedeam toalete mizerabile, cozi interminabile, plicuri băgate în buzunare, remarci lipsite de orice urmă de bun simț de la asistente sau medici.

Am fost unul dintre pacienții care au judecat sistemul șubred și oamenii care-l populează.

De Alina DanLuni, 01 decembrieÎi curge nasul, strănută, face febră? Este, cu siguranţă, vorba despre o formă de viroză.

M-am întrebat adesea de ce mulți medici sunt rigizi și expeditivi, de ce vorbesc despre noi, pacienții, ca și cum nu am fi acolo. Am aflat că sunt însărcinată la finalul luila două luni după incendiul din Colectiv, între scandaluri — cel despre sistemul care nu a făcut față răniților și cel al dezinfectanților dupa ce a dat natere varicozelor ce sa faca de Hexi Pharma.

Cum se naște în România

Influențată de experiențele anterioare, de scandaluri, dar și de medicul meu, am ales o maternitate privată. Am vrut ca asistentele să se poarte frumos cu mine, să nu am grija infecțiilor și să nu fiu nevoită să dau șpagă. La câteva ore după ce am ajuns la spital, travaliul mi-a fost indus cu o substanță numită ocitocină, care ar fi trebuit să grăbească instalarea contracțiilor.

Dar asta nu s-a întâmplat. Asistentele priveau dezamăgite, spunându-mi că nu am contracții bune. Mi-am petrecut travaliul legată de un aparat care monitoriza pulsul copilului meu din burtă și ritmul contracțiilor. Am cerut să mă mișc mai mult, dar mi s-a spus că nu pot fi deconectată, fiindcă e nevoie ca pulsul bebelușului să fie mereu monitorizat. Mi-a fost foame, dar asistentele mi-au spus că mai bine nu mănânc, fiindcă, cine știe, poate ajungem la cezariană și înainte de operație nu e bine să mănânci.

Mi-a zis, în glumă, că dacă vreau să nasc cu ea, să vin la maternitatea de stat, acolo unde se grăbea să-și înceapă o altă tură, fiindcă fără două joburi nu ar supraviețui. Nu știu dacă erau mai mult de două asistente pe tură. Îmi verificau dilatația colului cam o dată pe oră, îmi zâmbeau, dar erau tot timpul pe fugă. Adevărul e că nu am pus la îndoială atunci nimic din ce se întâmpla, chiar dacă muream de foame.

Mă simțeam singură, mi-era frică și nu voiam să nasc. Așa că, atunci când medicul de gardă mi-a spus la un moment dat că toate celelalte femei venite în ziua aceea au născut, m-am lăsat dusă de val. Trebuia să fac față fără să mă plâng. Zilele următoare în spital le-am petrecut plângând că nu am lapte, fiindcă asta îmi spuneau liniștite asistentele.

În sclipirile de rațiune căutam disperată pe internet sfaturi și consultanți în alăptare. Când i-am spus unei asistente că nu-mi pot face copilul să mănânce dacă atunci când încerc este deja hrănit cu lapte praf, mi-a spus ferm să nu mai citesc prostii, fiindcă ea a reușit să alăpteze la 40 de ani.

Mi-am amintit de momentele astea de frustrare când am cunoscut-o pe Diana Lazăr, o mamă care tocmai născuse la maternitatea publică Giulești din București.

venele pe faa

Trecuseră trei zile de la cezariana de urgență și era într-un salon cu alte patru mame, cu un recipient pe jumătate plin de lapte matern pe noptiera de lângă patul ei. Medicul obstetrician mi-a prezentat-o și a întrebat-o cum se simte. Diana are 30 de ani și locuiește în Râmnicu Vâlcea.

ridicai picioarele în varicoza

Și ea, și soțul ei lucrează la o firmă de transport care face livrări pentru combinatul Oltchim. Și-au dorit atât de mult sarcina încât s-au dus la mormântul lui Arsenie Boca să se roage. Din economiile lor au investit cât au putut pentru băiețelul pe care îl așteptau. Nu știe exact cât, dar parcă ține minte un calcul pe care l-a făcut soțul într-o seară: vreo 6. N-a vrut sub nicio formă să nască la spitalul din Râmnicu Vâlcea, despre care știa că e murdar. Așa că, atunci când o prietenă i-a recomandat un medic de la maternitatea din București, care avea consultații și în Râmnicu Vâlcea, a fost încântată.

Cel mai mult o interesa ca medicul să răspundă la întrebări și să fie prezent la naștere.

Virozele la copii, EXPLICATE DE SPECIALIȘTI! UNDE GREȘESC PĂRINȚII când RĂCESC cei mici?

Frica de un sistem de urgență nepregătit, necunoscut, despre care auzim că are probleme de malpraxis, ne face să ținem cu dinții de acest portret robot al medicului disponibil să apară la naștere și să-ți răspundă la SMS-uri când ai urgențe.

Prezența medicului e o practică pe care o încurajăm și e parte din motivul pentru care sistemul e stricat, am aflat și eu mai târziu. Când am vorbit cu Diana, băiețelul ei stătea la neonatologie, la fel ca toți ceilalți bebeluși din maternitate, care nu stau în aceleași camere cu mamele. O dată la trei ore, femeile ies din saloane, se duc în sala de alăptat, stau pe scaune rigide, își primesc copiii în brațe și-i pun la sân.

Diana era tristă că cel mic nu apuca nici sânul, nici biberonul, iar asistentele îl hrăneau cu lapte praf printr-o sondă.

Max Comunicat de presă Femeile însărcinate și bebelușii născuți în perioada pandemiei de COVID sunt în dificultate din cauza sistemelor de sănătate sub presiune și a perturbărilor în furnizarea serviciilor În situația în care sunt estimate milioane nașteri în cele aproximativ 9 luni de la declararea pandemiei de coronavirus, UNICEF îndeamnă guvernele și donatorii să mențină serviciile vitale pentru femeile însărcinate și nou-născuți 08 Mai UNICEF O'Doherty Pe 1 aprilieAva, 4 dreaptaîmpărtășește un moment de intimitate cu mama ei. Chloe stă cu Ava, acasă în Johannesburg, Africa de Sud.

Când se ducea la alăptat, îl ținea în brațe o jumătate de oră. De parcă între ea și bebeluș nu se crease încă nicio legătură, fiindcă stăteau despărțiți. Când a ajuns în salonul ei, a plâns ore întregi. Mi-am adus aminte de fetița mea, și ea născută la 36 de săptămâni, și de toate temerile pe care le avusesem. Deschidea foarte rar ochii și cel mai bine se liniștea și adormea pe pieptul meu. Văzusem în maternitate un bebeluș născut în aceeași noapte, dar la 40 de săptămâni de sarcină, care privea interlocutorul sau obiectele din cameră.

În prima mea săptămână acasă, o prietenă care născuse când putei înota dupa funcionarea varicelor Belgia mi-a explicat că unii bebeluși născuți la 35—37 de săptămâni, deși au o greutate bună și plămânii le funcționează corect, se adaptează dificil noului mediu, adorm în timp ce mănâncă și obosesc ușor de la stimulii din jur.

Sunt ca niște fetuși care vor să se încolăcească la fel ca în uterul din care au ieșit mai devreme. În spital, Dianei nu i se spusese asta și nici nu avea cum să i se spună așa ceva într-o maternitate în care mamele sunt separate de bebeluși. Când am întrebat-o dacă băiețelul ei e hrănit cu laptele pe care-l mulge, i-au dat lacrimile.

Mi-a spus că-l aruncă, la fel cum fac toate celelalte mame internate. Politica maternității este ca bebelușii care nu pot suge direct de la sân să nu primească lapte matern din biberon, ci lapte praf. Un sistem medical depășit La fel ca sistemul medical umbrelă din care face parte, nici cel de nașteri nu respectă protocoalele de îngrijire. Fiecare spital are propriile reguli, iar unele dintre ele sunt învechite și nu țin cont nici de cercetările noi în domeniu, nici de reglementările legale din țară.

Asta se întâmplă pentru că organizarea sistemului, de la infrastructură la educație, are mari breșe. Spre exemplu, dacă am avea bebelușii cu noi sau am primi mai mult ajutor la alăptare, s-ar diminua o parte dintre angoasele noastre.

Doar că lucrurile nu sunt atât de simple. O astfel de maternitate sau secție de neonatologie trebuia să parcurgă 10 pași pentru a primi acreditarea UNICEF, printre aceștia: ajutarea mamei să alăpteze în prima jumătate de oră de la naștere, sistemul rooming-in mama și bebelușul stau în aceeași cameră 24 de ore pe ziformarea personalului în alăptare și interzicerea folosirii altor alimente în afară de laptele matern, cu excepția cazurilor cu indicație medicală.

În aniiUNICEF a acreditat maternități sub acest concept și în România, obiectivul organizației fiind ca proiectul pilot să fie adoptat apoi de autoritățile naționale, cum se întâmpla în alte țări. Maternitățile care voiau să primească această acreditare au fost ajutate cu formări ale personalului, dar și cu sfaturi despre ce să schimbe în spital.

Cum se naște în România - DoR

Anemona Munteanu, coordonator al proiectului mai bine de 10 ani, spune că pe atunci mulți oameni din sistem se întrebau ce le iese din asta. Munteanu le răspundea că dacă aplică rooming-in vor avea un copil la o mamă, pe când altfel ar fi o asistentă la 30 de copii. În practică, însă, nici un spital nu mai are acreditarea UNICEF, pentru că organizația a încheiat acest proiect în România acum cinci ani, fiindcă rostul proiectului a fost de a implementa o bună practică care să fie apoi preluată de sistem.

Ministerul spune că nu e nevoie de o evaluare periodică, fiindcă, odată implementat conceptul, spitalele îl mențin.

Dar de ce este important spitalul prieten al copilului? Construcția ei nu permite sistemul rooming-in, mi-au spus medicii neonatologi, fiindcă saloanele sunt mici și puține. Abia încap patru-cinci mame. Unde ar mai putea avea loc și bebelușii lor?

venele varicoase i modul de tratare a acestora

Ca asta să se întâmple, ar trebui construită o altă clădire. Apoi vine problema lipsei de personal, care face dificil ca mama și bebelușul să fie în aceeași cameră. Chiar și acolo unde sistemul rooming-in este implementat pe hârtie, în practică — fie în spital de stat, fie privat — nu prea funcționează. Asistentele medicale fie încurajează mamele să se odihnească și să lase copiii în secția de neonatologie, fie nu oferă sprijinul necesar ca acestea să-și îngrijească copiii în saloane.

Deși eu eram într-o maternitate care permitea ca bebelușul să stea cu mine, în prima noapte nu m-am putut ridica din pat. Rooming-in-ul cu care maternitatea privată se mândrea nu venea la pachet cu o asistentă, pentru că asta ar fi însemnat un cost suplimentar. Le mărturisisem medicului ginecolog și asistentei îngrijorarea de a nu fi alături de copil după naștere și amândouă s-au uitat la mine mirate. Un alt medic, de la o maternitate din București care nu permite mamelor să stea cu bebelușii, mi-a spus că s-au confruntat cu situații când, în somn, mamele s-au așezat din greșeală peste bebeluși.

Spitalul nu a vrut să riște, așa că au renunțat la sistem. Ar trebui ca asistentele să se plimbe dintr-un salon în altul pentru a face această acomodare, pe când, în actualul sistem, au sub supraveghere într-un singur loc toți copiii. În maternitățile care au în grijă și copii născuți prematur, internați la terapie intensivă, pare că schema organizatorică este de minimizare a riscului, nu de a mulțumi și mamele, și bebelușii, și eventual și familiile lor.

Recomandările europene, mi-au 12 saptamâni varicoza medicii, arată că o asistentă ar trebui să aibă în grijă patru bebeluși născuți la termen sau doi născuți prematur.

Reglementările de personal sunt similare și în România: potrivit unui ordin de ministru dinîntre una și trei asistente ar trebui să aibă grijă de un nou-născut pe tură. Doar că, în practică, sunt momente când o asistentă are în grijă 30 de copii. Amalia Stănescu, medic neonatolog la maternitatea Cantacuzino, mi-a spus că în echipa sa, noaptea, 47 de bebeluși, cât este numărul maxim de locuri, sunt în grija unui singur medic și a dupa ce a dat natere varicozelor ce sa faca patru asistente. Au în grijă nu doar copii născuți la termen, care stau și în saloanele mamelor, dar și bebeluși prematuri sau în terapie intensivă, care au nevoie de monitorizare permanentă.

Stănescu spune că pentru a acorda mai mult ajutor în alăptare, ar trebui să mai existe încă o asistentă doar pentru asta. O asistentă cu o vechime de 20 de ani câștigă în jur de 3. Este un job tot timpul pe fugă, între urgențe, completat de hârtii, rezolvat probleme, ca atunci când se strică un incubator și trebuie să găsești o soluție rapidă, alta decât cea formală prin care faci o cerere și vine un tehnician după trei-patru zile.

Într-o astfel de structură e dificil ca mamele să primească mai multă empatie sau mai mult sprijin.